Logică feminină. Şi de bărbat schizo-paranoic.
Dar la femeie e ceva natural. Nu ai voie să te plasezi cu opinia în altă direcţie decât a femeii. Scuze, şi în acelaşi sens. Nu contează că ţi-e soţie, amantă, amică sau colegă. Eşti dator să o susţii pentru că şi ea te-a susţinut, chiar dacă împotriva firii. Şi nu ezită să îţi reproşeze asta, la modul la care ajungi să te întrebi cum aţi putut respira unul lângă altul până acum. Atât de groasă e atmosfera! Până la urmă, e felul ei de a vedea complementaritatea cu bărbatul, dar mi se cam pare mie că e de suprafaţă…
Femeia e stabilă, dar prea stabilă când se leagă emoţional
Farmecul femeii este dat şi de această abordare imediată ultra-emoţională, însă ăsta e şi reproşul pe care i l-aş face dacă s-ar băga serios în politică. Şi nu mă refer la cele deja intrate, care se cred mai bărbate şi se caută în dueluri cu masculii, pe teritoriul acestora din urmă. OK, politica e curvă… dar pentru că bărbatul e fluid curvar, dispus la compromis şi iar la compromis. Femeia e stabilă, dar solid stabilă când se leagă emoţional. De fapt, dacă el rămâne curvar şi ea stabilă, echilibrul în politică e garantat, nu?!
Ce mai contează că tu vrei să fii alături de ea chiar dacă are şi nişte defecte!
Pe de altă parte, când nu mai vine vorba de contexte sociale, ci de cele personale, să nu care cumva să vrei să faci echipă cu ea când o critici. Ce mai contează că tu vrei să fii alături de ea chiar dacă are şi nişte defecte! Ar fi culmea să îi spui că tocmai defectele alea te atrag la ea, că altfel ar fi perfectă, iar bărbatul nu caută aşa ceva. Că se are pe el deja, zici tu, femeie! Pur şi simplu, ar prefera să îi spui că nu are niciun defect şi să nu mai vrei să fii cu ea, decât să îi mărturiseşti dragostea veşnică în ciuda unor mici sau mari defecte. Este ca şi cum i-ai submina autoritatea şi în micro-universul familial, unde tot stratosfera competiţiei cu bărbatul contează şi nu magma complementarităţii cu el.
Dar asta nu e femeia bărbatului, ci doar victima feminismului!.
