Prietenie digitală

Este bine să ai prieteni. Să ştii de cine să te fereşti, ar spune un cinic! Că de la ei ai aşteptări mari, invariabil. Şi mai bine ar fi să nu ai duşmani, ar spune un pragmatic. Şi poate singuratic.

Mie îmi pace să fiu şi cinic, şi singuratic, şi să am prieteni, şi să nu am duşmani, şi să fiu deschis cu oamenii, şi să fiu închis în mine, şi să fiu complicat, şi să fiu tare complicat. Iar o relaţie ivită online, şi nu doar intermediată de mediul digital, mi se pare o chestie complicată, la prima vedere. Dar banală, fără zvâc, că am înţeles că e la modă iar „zvâc”.

Blegguru - Despre bărbaţi şi femei

Există de mult premiza de a relaţiona fără a te cunoaşte în mod real, din diverse motive

Pentru mulţi oameni este o salvare. Atunci când reuşesc să găsească un partener de comunicare într-un mediu virtual de socializare. Chestia asta se întâmplă dinainte de apariţia internetului sau chiar a telefonului (deşi acesta din urmă e asociat cu anumite relaţii de prietenie de la distanţă, mai deocheate). Dar o primă formă de relaţie la distanţă, dintre doi necunoscuţi, era şi corespondenţa prin scrisori între cercetători într-un anumit domeniu, fie chiar rivali. Adică lumea se putea înjura de secole la nivel înalt, fără să se cunoască şi fără să se teamă de consecinţe imediate. Aşadar, există de mult premiza de a relaţiona fără a te cunoaşte în mod real, din diverse motive.

Mi-am mai dat cu părerea despre ce ai de învăţat sau la ce să te aştepţi când o arzi electronic pe grătarul virtual încins. Mai mult, şi acum vreo două decenii era la modă să agăţi pe diverse platforme de mesagerie şi chat instant. Deci lumii îi place să stea la vrăjeală digitală, nu e o noutate. Nici nu îmi dau cu părerea despre aplicaţiile matrimoniale, mascate sub formă de platforme de prietenie sau sentimente (sic!).

Când eşti mic, eşti la cataramă cu eroii din desenele animate

Dar eu nu cred în prietenia virtuală dintre oameni. Ci între personaje, adică proiecţii ale oamenilor, care se pun într-o lumină favorabilă într-un mediu mai degrabă obscur. Să îl luăm de exemplu pe autorul articolului. Acesta măcar a avut bunul simţ să recunoască că e doar un personaj. Sau că se ascunde în spatele unuia, de teamă că scrie prost, înjură fără talent sau nu ştie cum să agaţe. Doar nu o să spună că nu îl interesează celebritatea!? Că toată lumea vrea să fie celebră, ar spune unii. Poate mulţi, dar dintre cei cu care, chiar bleg, un personaj nu ar fi prieten virtual. Că dacă te apuci să pui ştampila pe toată lumea, cu atâta siguranţă… E semn că ai de cine te feri, fără a-ţi fi prieten! 😉 Adică nu spun să ai sau să nu ai prieteni-personaje digitale. Până la urmă, când eşti mic, eşti la cataramă cu eroii din desenele animate. Iar ca adolescent simţi nevoia de apreciere din toate direcţiile. Ca adult, şi matur, poate ai cea mai bună relaţie de prietenie chiar cu partenerul de viaţă. Dar dacă cauţi în mediul virtual mai mult decât un personaj cu care să comunici, cel puţin, fereşte-te de cel care îi pune pe toţi în aceeaşi oală.

4 Comentarii

  1. Se poate, bre, asta cu prietenia care leagă fiinţe de pixeli, cât despre aşteptări, e semn de maturitate când nu aştepţi de la alţii mai mult decât necesarul, şi cu lumea pixelată tot aşa, nu’i zic virtuală, că asta înseamnă altceva, că e o lume părelnică, a aparenţelor, o fi, dar toată lumea e aşa, că lucrurile întâi par, apoi sunt, că unii sunt personaje într-un rol ales, e arenă cât cuprinde pentru toţi, că pentru unii asta e o hiperrrealitate narcotică, asta’i cam napşa, dar îi înţeleg, la urma urmei, şi pe cei cu deficit de viaţă.

  2. blegguru

    Realitatea s-ar putea să fie narcotică, iar cealaltă doar o iluzie, așa că nu aș judeca prea tare pe cel care se simte bine în orice irealitate imediată 🙂

  3. Arina

    Intaresc si eu spusele dragei Camelii. Prin net am cunoscut oameni, nu personaje, care mi-au intrat in suflet si acolo vor ramane. Poate nu o sa ne vedem niciodata, dar cu cea mai mare bucurie as face-o si chiar am si facut-o o data. Cat despre personaje, cred ca fiecare interpreteaza dupa disponibilitati si singuratati. Pentru mine a fost si mai si este greu sa deosebesc personajul de om, dar na, cu timpul invat sa ma descurc in jungla asta a netului. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *