Corectitudinea politică ne mănâncă zilele. La propriu, că ne seacă cu o abordare care nu are de a face cu vreo corectitudine, ci, mai degrabă, cu o impunere. Să-i spunem impunere politică. Şi, pe cuvânt de fost pionier şi comandant de grupă şi detaşament (ba şi de reprezentant al elevilor din şcoala post-decembristă), că nu am mai fi aşa asupriţi. Ăştia care ne plângem de falsitatea acestei incorectitudini. Iar mie chiar îmi aminteşte de vremea pionieratului, şi nu mă refer la cel al democraţie (unde suntem veşnic pionieri) ci la cel al autoritarismului / totalitarismului pre-decembrist. Corectitudinea politică e noul fetiş al celor care vor să promoveze un sistem al noului adevăr, prin impunere şi nu prin asumare.
Corectitudinea e apolitică – este sau nu este – politica ar putea fi corectă, iar discriminarea prin aşa-zisa corectitudine politică nu e integrare.
Nu băga pumnul în gura omului. Chiar dacă cineva emite o părere imbecilă
Legea trebuie respectată. Obligatoriu – fie că eşti cel care o păzeşte fie că eşti cel care încearcă să se folosească de ea în propriul beneficiu! Pentru că este normal să cauţi să îţi faci placul, cu mica condiţie să nu faci rău celor din jur. În mod direct – prin încălcarea normelor de minim bun simţ în particular – şi indirect – prin nesocotirea legilor la modul general.
Dar nu băga pumnul în gura omului. Dacă crezi în democraţie. Mai ales asumată. Delictul de opinie e o crimă socială, genocid spiritual. Chiar dacă cineva emite o părere imbecilă şi chiar dacă instigă, fie şi la atitudini nedemocratice. Nu acesta este cel mai simplu mod de a demasca? Şi de a boicota sau, şi mai bine, de a corecta? Sau e mai uşor să ascunzi, să îi bagi capul struţului în nisip că are boală pe vocea privighetorii, pe zborul vulturului sau pe gulerul bufniţei?!!! Marea problemă, la nivel de mase, este aceea a refulării continue, care conduce, inevitabil, la o defulare de proporţii: vezi victoria măscăriciului de peste ocean, ca antidot la veninul de viperă corectă.
Nu contest că mentalităţile nu ar fi depăşite sau că nu ar trebui măcar corectate
Oamenii sunt plini de prejudecăţi, corect! Poate nu corect politic, mda… Dar asta este, nu poţi schimba mentalităţi, de grup sau individuale, peste noapte. Cel puţin, nu prin impunere, şi, dacă se păcăleşte cineva că o face, va trăi la un moment dat amarul gust al deziluziei. Dar asta nu e tot, pentru că e greu să te pui cu oamenii, chit că îi socoteşti de proşti. Ei şi-au construit norme de convieţuire care sunt strâns legate de comunitate şi tradiţii. Şi nu contest că mentalităţile nu ar fi depăşite sau că nu ar trebui măcar corectate. Dar asta nu o faci băgând pumnul în gură, ci construind. Şi cum să construim? Eh, aici intervine strategia de piaţă a corectitudinii politice, tipică pentru marketingul anti-social consumatorist. Pentru că în loc să se identifice nevoile reale şi să se aleagă calea informării şi, ulterior, a educării, se trasează nevoi artificiale pentru a îl ademeni pe individ într-o lume pe care nu o asumă şi-l face şi nefericit, cu timpul. Iar individul, când a văzut că este păcălit, se răzbună; nici măcar nu se revoltă. Şi nu au de suferit doar cei pe care aşa zisa corectitudine politică ar trebui să îi apere, ci toată lumea.