Graţierea şi amnistia sunt complementare. Oarecum… Pentru că prima se referă la individul ce este iertat de mânia divină (sau ghinion) prin voinţă omenească. Într-un mod ce ţine de emoţional şi de tradiţionala milostenie. Amnistia are o componentă mai ales raţională şi, bineînţeles, principială. Pentru că nu se referă la cazuri particulare, ci ia în considerare o motivaţie ce ţine de viziunea dezvoltării societăţii pe noi traiectorii determinate de mai multă empatie, justiţie socială sau echilibrare morală. La noi, cele două se bat cap în cap zilele astea, pentru că amnistia vrea să ia locul graţierii, iar graţierea e folosită ca mijloc manipulativ pentru a promova amnistia.
Românii au boală pe românii ca ei, pentru că respect, şi mai ales obedienţă, merită doar boierii
Ne place să credem că suntem o naţiune de creştini milostivi, îngăduitori şi ospitalieri. Şi chiar suntem, cu cei care ne vizitează meleagurile. E o chestie de mândrie. Nu la fel stau lucrurile cu semenii noştri, astfel încât românii au boală pe românii ca ei. Să nu care cumva să iţească capul careva. Pentru că respect, şi mai ales obedienţă, merită doar boierii. Şi dacă nu avem boieri, că aşa e conjunctura uneori, trebuie să îi creăm. Şi să-i susţinem până îi ştergem de pe zidul bisericii ca să îi înlocuim cu alţii ce par mai boieri, mai diferiţi de restul semenilor. Nu neapărat mai buni sau, dimpotrivă, cu cât mai ai dracului, cu atât mai bine.
Amnistia nu este egală cu amnezia, dimpotrivă
Sunt pentru amnistie şi mai puţin pentru graţieri! Pentru că prima are rol social, iar a doua e prea speculativă. Nu doar emoţional, ci şi politic. Doar că amnistia nu înseamnă să ierţi şi, mai ales, să uiţi. Amnistia nu este egală cu amnezia, dimpotrivă, spun eu. Înseamnă să scuteşti de pedeapsă pe cineva vinovat. Care recunoaşte că este vinovat. Şi care plăteşte o mare parte din prejudiciu. În special sub formă pecuniară, pentru că banii îl dor pe cel amnistiat de obicei, nu valorile morale. Totuşi, trebuie să arate că se căieşte şi se integrează în societate de pe poziţie de semen şi nu de boier. În sfârşit, poate cel mai important pentru mine, îi dă în gât pe ceilalţi complici şi astfel societatea devine mai puternică şi învaţă din greşelile ei, pe care şi ea şi le asumă şi le repară astfel. Pentru că la noi amnistia aduce, mai degrabă, cu ascunderea gunoiului sub preş, fără nicio aluzie la politicienii vizibil îngrămădiţi sub pătura parlamentară 🙂 .
Când amnistia are rol politic şi nu social, ca să nu zic chiar anti-social, ea devine nu act de milostenie umană inspirată de divinitate, ci prostie curată acceptată din drăcească răutate.