Eu cu cine votez?

Întrebarea dintâi, pentru destul de mulţi, ar trebui să fie: de ce votez? Însă cele două sunt legate şi, dând răspuns primei, implicit răspund celei de a doua. Alegerile sunt o minciună când vine vorba despre democraţie! O afirmaţie care pare cel puţin paradoxală, dacă nu deplasată. Şi dacă ar fi adevărată, de ce să mai votezi dacă spui că eşti susţinătorul democraţiei?! Aici nu mai e vorba despre paradox, ci despre necesitatea de a te plia pe un sistem şi a încerca să îl schimbi cu mijloacele aflate la îndemână.

Deocamdată ne mulţumim cu puţinul pe care îl avem, aşa-zisele alegeri democratice
Nu vreau să mă refer acum la soluţia democratică a folosirii loteriei pentru distribuirea funcţiilor politice (nu şi a celor administrative!). Este un subiect asupra căruia am să revin, cu explicaţii mai pe larg. Deocamdată ne mulţumim cu puţinul pe care îl avem, aşa-zisele alegeri democratice. Că în principiu sunt libere şi nu te forţează nimeni să votezi cu unul ori altul sau să nu votezi deloc, e destul de clar. Dar în realitate, sunt ele libere? Şi democratice? Nu prea, spun eu.
În primul rând, eşti obligat să alegi dintr-o ofertă impusă în mod real neconcurenţial. Nu există o paletă largă de opţiuni, iar cele care sunt puse la dispoziţie reprezintă o aceeaşi structură destul de solidificată. Nu este vorba doar despre situaţia autohtonă, ci asta se întâmplă cu toate democraţiile bazate pe alegeri. Cam aceeaşi oameni, cam aceleaşi idei.
În al doilea rând, candidaţii sunt datori vânduţi celor care le asigură, financiar şi nu doar atât, spatele şi faţa. Ultima, cosmetizată să te păcălească că ai de-a face cu vreun model ce defilează pe podiumul noilor tendinţe croite pe cinste, onoare şi pricepere. Alegerile sunt vândute, astfel, din start. Bine ar fi să nu fie şi candidaţii… 🙂
Pentru că vorbeam de pricepere… altă gogoriţă a alegerilor democratice. Cred că asta ar trebui discutată în primul, nu al treilea, rând. Politica nu ţine de capacitatea de management şi administrare. Ea ţine de conducere, de viziunea de lider. În politică se stabilesc misiunea, ţelurile şi obiectivele, care apoi sunt puse în practică de executiv, cu tot aparatul lui, central, regional şi local. Aşadar, oricine este bine-venit în politică, dacă are, pe gustul meu dar nu obligatoriu, principii unitare şi flexibile, în special de natură comunitar-cooperantă şi de simţire progresistă. Nu competenţele manageriale sunt importante, chiar dacă nu strică (uneori o fac, când te visezi şi lider, manager, jucător, antrenor etc., doar că faci şpagatul bine sau nu uiţi bisturiul în pacient).

Blegguru - Despre bărbaţi şi femei

Nu te gândi că ai putea vota binele când pui ştampila pe vreun partid sau candidat
Bun. Deci alegerile nu sunt democratice. De ce naiba să mai votez? Şi cu cine? Votezi pentru că e singura modalitate să pui presiune pe clica care se vede predestinată să conducă şi să administreze. Dacă laşi lupul stăpân la stână şi te aştepţi să crească productivitatea la mioare, atunci alege-l tu cu cât mai mulţi semeni, ca să ştie de frică. Da, or să mai dispară câteva mioare, că nu eşti tu stăpânul (oare nu devii şi tu lup odată stăpân pe stână?!!). Dar când ştie câţi oameni are în spate, lupul nu mai e aşa curajos la număratul din doi în doi la scadenţă. Plus că are impresia că nu mai numără singur şi scadenţa vine mai repede.
Ţi se spune să votezi pentru viitor, pentru naţiune, pentru copii, pentru apărarea tradiţiei, pentru binele comun. Propaganda îţi înşiră tot felul de dumnezei fără de care tu nu ai putea strănuta de atâta praf de bine. Nu te lua după cei care te învinovăţesc că votezi cu europenii sau cu ruşii, cu familia sau cu adulterul, cu hoţii sau cu mama şi tatăl lor. Întotdeauna, la electorale, trebuie să alegi răul cel mai mic. E clar! Nu te gândi că ai putea vota binele când pui ştampila pe vreun partid sau candidat. Binele nu poate fi reprezentat decât de tine şi de cât de puţin rău ţi se poate face. Nimeni nu ştie mai bine ca tine ce anume vrei şi nu e o ruşine sau prostie să votezi cu aia, că e sexy, sau cu ăla, că vorbeşte frumos. În sinea ta, tu faci şi alte calcule pe care nu e nici măcar nevoie să le conştientizezi, atât timp cât nu vei avea şansa să le pui în aplicare şi ceilalţi nu se sinchisesc de tine. Însă soluţia de moment este una singură. Să arăţi că tu crezi în Dumnezeu, în comunitate sau în viitor, pentru că mai întâi crezi în tine şi îţi pasă de tine: votând!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *