Am fost impresionat de coada la catafalcul reginei. A stat lumea pe ploaie ca în reclama de la Gostat. Sincer, evenimentul a bătut la cur orice pelerinaj pe la Sfântul Martir (al prostului gust parvenit) Arsenie Boca.
Da, am boală pe Mihai ca rege şi prin asociaţie mă leg aiurea de regină. Dar ăştia doi nu au fost niciodată regi, ea nici atât. El a dat cu piciorul şansei de a salva ideea de regalitate în România când s-a murdărit de minciuna sovietică care i-a fost fatală ca personaj istoric până la urmă.
Să ia casa regală nişte tineri / tinere trecuţi de 18 ani, care au anumite calităţi identificate mai degrabă democratic, şi să îi bage în antrenamente mai ceva ca pe trupele speciale
Plus că ideea de regalitate bazată pe genealogie pare o tradiţie la fel de binevenită acum precum căsătoria fetelor la pubertate. Dacă în cazul ultimelor le era frică familiilor să nu le execute seniorul cu drept de prima nocta, în primul caz se făcea concurs între cleric, rege şi nobilime care e mai unsul divinităţii. Hai sictir, în ambele cazuri. Simţi ca popor, naţiune, comunitate că ai nevoie de un totem în persoana unui personaj regal, nu distruge copilăria şi viaţa unui copil pe care să îl terorizezi cu responsabilitatea pielii… de găină şi să îl pregăteşti pentru un destin măreţ sau de făcăleţ!
Să ia casa regală nişte tineri / tinere trecuţi de 18 ani, care au anumite calităţi identificate mai degrabă democratic, şi să îi bage în antrenamente mai ceva ca pe trupele speciale. Şi dintre ei poţi alege un rege sau mai bine o regină, un consilier regal, un secretar regal, o amantă sau un amant regal etc. Pe scurt, faza cu sângele albastru e mizerabilă de-a dreptul, o urmă de elitism tribal înrădăcinată în mineralul decarbonizat al sufletelor pline de duhoarea predestinării socio-politice.
Ei, da’ parcă în iubire predestinarea nu pare la fel de nemernică
Dar să vorbim de Ana, care mă fascinează ca om. Şi Mihai are meritul lui. Pentru că ce au trăit ei se apropie de ideea reală de complementaritate. Nu poţi să îţi dai cu părerea despre nişte oameni pe care i-ai văzut la televizor, dar chiar şi aşa, se simţea o chimie deosebită între ei. Ei, da’ parcă în iubire predestinarea nu pare la fel de nemernică. Aş spune că dimpotrivă. Părea că Mihai nu o să supravieţuiască Anei, dar indiferent care dintre ei a plecat primul, se vor regăsi dincolo.
Ai exprimat foarte bine ceea ce simt si eu in privinta regalitatii.
De multe ori ma simt ciudat: am anumite idei in cap, dar nu pot sa le argumentez. Si apoi citesc cate un articol ca al tau si imi spun: uite ca a reusit cineva sa exprime ceea ce gandeam si eu 😉
Mulţumesc pentru apreciere. Oricum, chiar şi când nu suntem de acord cu un sistem sau un model, ceva de apreciat sau de învăţat găsim până şi acolo!