De ce nu sunt curvar?!

Din… păcate 🙂
E şi păcat să nu fii, cu atâtea cuvioase pe metru circular! Dar ce să fac, păcătuiesc în legea bunului simţ masculin. Aş spune şi în legea firii ascunse feminine…
Din egoism. Şi vanitate. D’aia nu sunt curvar. Nu că sunt băiat bun.
Am mare respect pentru curve / prostituate, ‘actriţe’ porno, chiar şi pentru alea de fac chat. M-aş însura cu una din ele, că aş avea încredere în ea… îşi asumă şi statutul şi rolul. Respect!
La curve nu pot să merg, pe bază de disfuncţionalitate erectilă. Nu pot să accept să dau bani, mă văd încă prea bun şi bine pentru aşa ceva. Am încercat de vreo trei ori, e drept, cu grupul de băieţi. Şi ceva regie, pe ici pe colo. Greu, foarte greu.
Ghinion!
N-ai cum să nu te minţi, autoamăgirea e o componentă vitală a umanului; ne-am face praf fără ea
Îţi faci abonament la o curvă/e, sex când ai chef, te mint(e) frumos (mai frumos decât sinele). Dar mie nu-mi place să mint. Şi dacă mint, mă mint şi asta nu-mi place deloc. Din vanitate, desigur. Mai scap câte o minciună… nevinovată. N-ai cum să nu te minţi, autoamăgirea e o componentă vitală a umanului; ne-am face praf fără ea!
Sincer, n-am bani de curve. Iar dac am, îi cheltui repede să nu am. Nici pentru femei (aşa zise cuvioase) n-am bani. Că e forma cea mai bună de protecţie. Dacă până la +40 am scăpat (din păcate!?!!!) de însurătoare se datorează faptului că orice parteneră începe la un moment dat să viseze la stabilitate financiară, dă-o dreac pe aia emoţională sau fizică. Ea trebuie să se simtă în siguranţă, pentru viitorul ei, al copiilor, poate şi al bărbatului. Hei, nu e ceva tâmpit, defel!
Dar, pe cuvânt, satisfacţia e mare rău să ştii că vrăjeala, aspectul, felul de a fi natural te păcălesc că ai agăţat-o
Fără să spargi ceva bani, nu capete, e mai greu şi să agăţi. Dar, pe cuvânt, satisfacţia e mare rău să ştii că vrăjeala, aspectul, felul de a fi natural te păcălesc că ai agăţat-o. Că nu agăţi tu, se lasă ea agăţată, e trivial! Şi te lasă să crezi că tu conduci dansul. Noroc că n-am bani, că mă însuram în fiecare secundă.
Şi ar mai fi o chestie, două chiar. Mă uit după femei, mă uit la porno, dar cred în fidelitate. Din aroganţă, vanitate şi egoism. Că nu-s făcut pentru acte caritabile, pentru că e greu să găseşti ceva pe măsură (mică, mare sau medie) care să se apropie de compatibilitate. Nu zic complementaritate! Nici femeia nu e făcută pentru acte caritabile, dar se mai lasă autoamăgită de statutul matern – în rol de mamă a răniţilor. E vrăjeală bună asta să te dai rănit, prindea bine când eram mai puşti şi credeam că sunt mai şmecher cu fiecare nouă intrare.
Non multa sed multum sau, în variantă autohtonă, decât mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost!
Şi mai e o chestie, ultima: nu mă însor decât dacă simt că îmi doresc (vreau, sigur!) să-i fiu fidel. Totdeauna!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *